Sunday, November 7, 2010

Timpul nu a mai avut rabdare...

Secundele se comprima, timpul pare ca ingheata in timp ce cuvintele lovesc necrutator ca o secure: " Adita a facut iar accident...e grav...a murit..."

Creierul se blocheaza, nimic nu mai are sens, si o singura propozitie ti se repeta in continuu in cap "Adita a murit..." Cum sa accepti asa ceva ? Cum sa accepti ca omul care ti-a fost ca un frate, cu care ai dormit in acelasi pat, cu care ai mancat din aceeasi farfurie, care era intotdeauna gata sa te ajute indiferent de ce aveai nevoie, care nu a facut nimanui, niciodata, nici un rau....acuma nu mai este ? Ce sa-i spui copilului, sotiei, si mai ales mamei acestui om bun, cu care timpul , viata si moartea nu au mai avut rabdare ? Cum sa umpli golul pe care ti-l lasa in suflet plecarea lui ?

Mi se pare imposibil, mi-e greu sa accept si as fi zis ca e doar o gluma proasta daca nu as fi auzit vocea sfarsita a tatalui meu plangand in telefon. NU vreau sa ma despart de tine, cumnate, nu sunt pregatit. Vreau sa-ti vad zambetul tau de om mare si bun intampinandu-ma pe aeroport sau imbiindu-ma cu o bere. E nedrept si crud. Atat de nedrept...

Friday, November 5, 2010

Here we go again !

A mai murit cineva !

Repede, hienelor, luati-va pixurile in mana si fugiti repede sa faceti talkshow-uri in care sa disecati viata unui om de care pana alaltaieri uitaserati complet. Romani, inhatati-va aparatele foto si fugiti sa va faceti poze si filmulete cu mortul pe catafalc, poate asa va imprumuta si voua ceva din nemurirea lui !

Urmeaza circul complet. Era bun, ba era rau, era anticomunist, ba nu era activist de partid, era turnator la securitate si bineinteles, familia se va certa pe marginea averii lasate in urma de defunct.

Doamne, fa sa treaca mai repede saptamana asta dupa care, ghiftuite, hienele sa se aseze linistite la umbra, lasand praful sa se astearna din nou peste sufletul si imaginea celui ce a fost ultimul mare poet contemporan, Adrian Paunescu.

Sper sa reusesti sa te odihnesti in pace, maestre...

Userul nime.n.lume a scris pe blogul lui Ovidiu Ioanitoaia:

"Un om care si-a trait viata: si-a trait intens pacatele, si-a trait intens harurile.
A facut bine! A facut rau! Intens!
A fost un om posesiv si posedat.
A fost poet de curte si si-a facut o curte de poeti, cantareti, muzicieni, ziaristi, fotbalisti, doctori, tarani, primari, elevi, soldati, visatori, hoti, si ce a mai gasit.
A sarit in ajutorul multora, s-a ajutat de multi.
Ne-a mintit sa ne simtim bine, ne-a spus adevaruri care sa ne doara.
Ne-a mintit sa se simta el bine, i-am spus de toate sa il usture la inima! Ahh! Inima! Mai mare decat OMUL. Cea care l-a facut unic si care a cedat azi.
El, in intregime, mare si abuziv, tandru si intelegator, el ne-a reprezentat pe toti intr-o zi sau alta, tot timpul de-a lungul anilor.
Lacom si darnic, slugarnic si majestic! A gresit si i s-a gresit.
Nici noi nu am fi fost ce suntem daca Adrian Paunescu nu ni s-ar fi intimplat.
Are admiratori si detractori. Unii uita noptile si ceilalti uita zilele. Nici unul nu ii poate insa contesta talentul. Un talent de care toti am ajuns dependenti.
Paunescu trait ca o repetabila povara! Eterna!
Dumnezeul sa -l odihneasca!"