In randul lumii

Am stat si m-am tot sucit, cand pe-o parte, cand pe alta...S-o fac, sau sa n-o fac si pe-asta? Vad ca e la moda asta, cu blogurile, toata lumea una-doua scrie pe blog. Sigur, unii au ceva de spus, unii scriu pentru lume iar altii pentru ei insisi.

Eu, de felul meu, sunt un mut. Un salbatic, cum ma caracteriza cineva. Nesociabil. Nu-mi place in mod deosebit compania oamenilor, nu-mi fac usor prieteni noi, nu comunic si nu ma comunic prea usor. Si-atunci, ce m-a luat dintr-odata, asa, de jos, sa intru si eu in randul lumii ?

Sincer, sincer, habar n-am. Poate e doar un moft. Poate asta e primul si ultimul post pe care o sa-l vada blogul asta. Sau poate nu.

Uneori scriu. Din ce in ce mai rar, in ultimul timp, dar cei care ma cunosc (si ma refer la adevaratul sens al cuvantului) stiu ca uneori scriu. Nu citeste aproape nimeni ce scriu, dar eu tot o fac. Pentru ca nu scriu pentru altii. Scriu pentru mine. Si as vrea ca ceea ce scriu sa ramana scris undeva. De multe ori am pierdut ce-am scris. Si as vrea ca vreodata, cand o sa fiu (mai) batran, daca o sa apuc sa ajung batran, sa recitesc ce-am scris de-a lungul vietii si, astfel, sa mi-o retraiesc.

Asa ca de ce nu pe blog ? E un mediu la fel de bun ca oricare altul.