1.
Mă apuc în noaptea asta să-mi transform gândurile în litere. E o noapte oarecare, iar eu sunt un om oarecare. De ce fac asta ? Ca să fiu pe deplin sicer, nici eu nu prea ştiu de ce. Nu este şi nu vreau să fie ceva de genul unui « jurnal secret », aşa cum are toată lumea într-un anume moment al vieţii, jurnal care, mai devreme sau mai târziu, să fie atât de « secret » încât sa devină public (vezi « Jurnalul » lui M.C. sau « Jurnalul intim » al lui M.P.) Nimic din toate astea. Sunt doar gândurile mele, care ma stăpânesc la un moment dat, mai mult sau mai puţin curate, mai mult sau mai puţin intime.Oricine le poate citi, oricine care se crede în stare sa le pătrundă înţelesul.
Sunt gândurile mele, care mă stăpânesc intr-un anumit moment, sau gândurile altora, pe care îmi voi permite sa mi le însuşesc pentru că mă regăsesc în cuvintele şi în trăirile lor. Şi, până la urmă, cam toţi cei „citaţi” aici sunt morţi, aşa că nu mă mai poate trage nimeni la răspundere (zâmbesc).
Vor fi poate versuri în aceste pagini, sau va fi poate doar o proza încărcată de lirism. Sau poate caietul acesta de gânduri se va transforma mai curând decât cred eu într-o banalitate plină cu o grămada de lucruri lipsite de importanţă, din viaţa unui om banal, lipsit de importanţă. Nu ştiu ce va fi...Ştie cineva?
Poate cineva să spună cu adevarat ce va fi mâine? Viitorul mi s-a părut întotdeauna coordonata cea mai abstractă şi inutilă a timpului. Ştiu cu siguranţă unde am fost şi ce s-a întâmplat cu mine în trecut, ştiu sigur unde ma aflu şi ce mi se întâmplă în prezent, dar nu voi fi niciodată capabil să ştiu ce mi se va întâmpla in viitor. Şi nici altcineva nu-mi poate spune şi nici nu mă va interesa vreodată. Să presupunem că aş consulta un prezicător. Mi-aş trăi dupa aceea viaţa în funcţie de ce mi-ar spune acesta? Mă îndoiesc că da. I-aş pune la îndoială prezicerile, l-aş considera un şarlatan, iar dacă s-ar întâmpla într-adevăr ceea ce a prezis el, aş pune asta pe seama întâmplării, a hazardului. Mă cunosc bine, ştiu că aşa aş face...
Cred totuşi în DESTIN. Cred în faptul că fericirea şi nenorocirile îţi sunt sortite încă din ziua în care te-ai născut. Totul se întâmplă în viaţa noastră conform unui program dinainte stabilit, dinainte scris. „Ce ţi-e scris, în frunte ţi-e pus” nu poate fi doar o vorbă de duh. Nu ne putem opune DESTINULUI. Putem doar să amânăm momentul , sau să alegem căi diferite, care ne duc, până la urmă în acelaşi loc, căci trăim cu toţii sub semnul unui imens FATALISM.
2.
Pentru cei care caută fapte concrete în aceste pagini, le pot spune încă de pe acum că vor fi dezamăgiţi. Nu există date, nu există nume, nu există locuri. Doar exhaustivul tărâm al gândurilor mele, fiecare purtându-şi culoarea impregnată în momentul Prezent: gri-cenuşiu, albastru, negru, roşu, violet, verde, alb, galben
No comments:
Post a Comment